Înăuntru sunt 12 metri cubi de aer mucegăit și cinci suflete. O garsonieră cu ziduri de carton prin care se încălzesc unul de la răsuflarea altuia. Elisabeta e cea mai mică dintre ei... Are 6 ani și ochii curați, ca razele de soare trecute prin perdea. Încă se bucură de copilul din ea. Marian nu mai e demult copil. Are 14 ani și se ferește de aparatul de fotografiat. Îi e rușine... Rușine îi e și mamei, dar sărăcia a ros-o până la urzeală... Vorbește repede, înghițindu-și mereu lacrimile. Nu vorbește pentru ea, fiindcă știe că nimeni nu o mai aude. Vorbește pentru copiii ăștia patru, pentru bruma lor de viitor și pentru că nădăjduiește ca, măcar de-acum încolo, Dumnezeu să nu-i mai lase...
↧